Plin de coduri de bare

Intr-o societate in care totul se misca repede si eficient, lipsa codurilor de bare de pe un produs e un impediment. Stiti cu totii situatia cand luati un produs de pe raft de la un supermarket, iar acesta nu are lipita eticheta cu codul de bare pe produs. Trebuie chemat cineva de la casa, dat un cod de bare nou pentru acel produs pentru a il putea cumpara. Sau vine ceva sef de departament cu cardul imprimat si scoate produsul de pe lista de cumparaturi, in cazul in care nu i se gaseste vreun cod pe stoc.

Ei bine, fara coduri de bare, lumea s-ar misca ceva mai incet in domeniul distributiei de materiale, pentru ca toate materialele pe care le vedeti voi carate cu tiruri si alte tipuri de masini prin toata tara sunt “marcate” cu aceste coduri de bare, coduri care ofera informatii legate de tipul de produs si de specificatiile acestuia, in special cand este luat din depozite.

In magazine situatia e usor mai simpla, pentru ca angajatii unui supermarket au masinarii cu care eticheteaza totul incat sa fie totul in regula cand ajunge marfa la raft. Nu tot timpul e insa perfect, motiv pentru care se mai intampla si situatii din genul celei descrise mai sus. Sunt un inconvenient minor, tinand cont ca nu dureaza foarte mult timp pana la depistarea produsului si obtinerea pretului pentru acesta. Si asta datorita unui dispozitiv numit cititor de coduri de bare, dispozitiv special pentru fiecare magazin / depozit in parte. Pentru ca altfel s-ar crea confuzii.

Codul de bare este o reprezentare care poate fi citita optic cu ajutorul aparatelor de care ziceam mai sus, acea reprezentare de bare si cifre oferind celui care doreste sa citeasca informatii despre produs.

Tipul acesta de punere in sistem al produselor a fost pentru prima oara folosit in anul 1948, cand un student din cadrul universitatii Drexel din Philadelphia l-a auzit pe unul dintre patronii unui lant de magazine alimentare ca ar dori sa caute un sistem pentru citirea automata a produselor in cadrul iesirii din magazin. Alaturi de un prieten acesta s-au pus pe lucru si au incercat mai multe sisteme de realizare a acestui tip de citirre, incepand cu cerneala ultraviolet, mergand pana la codul morse si la cum merge acesta pe o hartie. Procesul e mai complicat, dar puteti citi asta pe pagina dedicata de Wikipedia.

Si din cauza unei idei pornite in America, noi avem si in ziua de azi o metoda pentru a citi si vedea ce marfa si in ce cantitate o avem pe stoc.