Cum functioneaza un depozit imens

In Timisoara sunt cateva companii care produc tone intregi de marfa si le duc rapid pe piata, fiind extrem de necesare in mai multe domenii. Timisoara are o multime de fabrici care produc diverse componente auto, de la simple imbinari pana la chestii mai complicate, precum ambreiaje sau computere de bord, componente care ajung peste tot prin lume. Iar in curand vom avea si o fabrica imensa de anvelope la iesire din Timisoara spre Remetea Mare. Cei de la Continental vor parasi locatia actuala, situata in apropiere de muzeul Satului si vor merge intr-o locatie foarte apropiata de centura de nord a orasului. Probabil ca ati vazut “mamutul” care se construieste pe partea dreapta imediat dupa pasajul de coborare de pe centura de nord a Timisoarei.

Am vrut sa vad cum functioneaza o astfel de fabrica, insa din pacate nu am primit foarte multe confirmari la cererea noastra de a intra intr-o fabrica si sa vedem tot procesul de productie. Asta pentru ca majoritatea directorilor vad in asta o posibilitate pentru competitori sa afle informatii din procesul lor de productie.

Am reusit insa, fara sa mentionez locatia, sa intru (oficial) intr-o mica fabrica din Timisoara, o locatie care produce piese pentru automobile, in care lucreaza 200 de angajati. Sunt mai multi pasi prin care se fac toate lucrurile, sunt o multime de linii de productie, in functie de componentele necesare pentru a pune acea piesa laolalta. Cert e ca pe fiecare linie de productie sunt mai multi oameni, iar piesele de verifica in mod constant pentru a fi siguri ca sunt bune calitativ.

N-am avut acces in camera finala de asamblare, din motivele expuse mai sus, dar am putut sa vad un robot care baga la coduri pentru fiecare produs in parte, iar apoi angajatii le introduceau in sistem, in functie de caracteristici. Nu faceau mare lucru, doar luau piesele, in functie de model, si le introduceau in sistem. Aveau un program gestiune complex pentru toate piesele, foloseau un sistem numit winmentor enterprise pentru a fi siguri de stocuri si preturile de vanzare. Plus inca vreo cateva alte programele interne care verificau toate sistemele.

Iar la final, coduri de bare pentru toate produsele, incarcate pe paleti, iar paletii pusi cu liza undeva deoparte. De acolo, in functie de volumul fabricii, vin cateva tiruri in fiecare zi care preiau toata marfa si o duc mai departe la alte depozite din tara sau din Europa.

Un proces destul de eficient, as spune, dar din ce imi zicea directorul comercial, inca insuficient de bun pentru ce doresc ei, avand o marja de profit undeva la 6 % si ei vor sa o duca undeva la 10 %. Dar pentru asta au nevoie de mai multi bani sa mai deschida inca o linie pentru un alt tip de produs. Deci mai au de lucru si vor mai creste in viitor. E bine ca au si roboti si sisteme de gestiune eficiente. Nu imi imaginez lucrurile functionand la aceasta scala acum 10 ani.