Cea mai frumoasa iarna de care o sa imi amintesc pana la batranete este probabil prima iarna in care am fost in colindat. Acum, uitandu-ma in urma nu mi se pare un lucru atat de spectaculos, insa emotia primului colind cantat si al tuturor cadourilor primite desi erau niste simpli colindeti, portocale, eugenii sau bomboane, faceau ca totul sa prinda un aer deosebit.
Fiind copil, mereu auzeam vorbindu-se despre mersul la colindat si de cat de frumos este, iar acest lucru ma facea sa astept iarna cu foarte mare nerabdare tot anul. Nici nu a inceput bine toamna si am dat navala cu parintii in magazinele de incaltaminte copii iarna pentru a intampina sezonul rece corespunzator. Parintii mei au fost mereu exagerat de grijulii cand era vorba de vacantele de iarna, deoarece se comportau ca si cand ei niciodata nu ar fi stat prin frig doar din dragul de a se juca cu zapada. Cel mai important lucru era mereu acela de a cauta la raionul de incaltaminte copii cea mai buna pereche de ghete sau de cizne, astfel incat daca era posibil, nici macar un strop de apa sa nu intre in contact cu pielea picioarelor mele. Indeplinit si acest mic detaliu, pe langa gecile de iarna, fularele si manusile care clar nu puteau lipsi, nu aveam nimic de facut decat sa asteptam sa vina iarna si sarbatorile de iarna, desigur. O luna poate trece foarte repede cand ai multe activitati, dar nu si aunci cand astepti ceva cu nerabdare. Zilele pareau interminabile pana la sosirea iernii si a perioadei colindatului pe care eram atat de nerabdatoare s ail descopar.
Si cand in final iarna batea la usa iar sarbatorile se apropiau déjà atmosfera din casa se schimba complet. Este perioada pe care si astazi o astept cu aceeasi intensitate ca atunci cand eram mica. Impodobirea casei, a bradului de Craciun, toate pregatirile pentru sarbatori, intreaga atmosfera din casa si din vecini, toate aceste lucruri iti reaminteau de ce iubim atat de mult iarna.
Si cand in sfarsit a venit ziua atat de mult asteptata, m-am trezit cred ca cel mai devreme decat ma trezisem vreodata, mi-am luat in picioare perechea de incaltaminte impermeabila pe care o achizitionasem special pentru iarna respectiva si am iesit in intampinarea celor veniti sa ma ia in colindat. Cred ca vazandu-i pe toti acei copii, nespus de multi, inarmati cu colindele era ceea ce fiecaruia dintre noi ni se parea ceva nemaivazut, ceva ce ne atragea atat de mult. Orice copil care a fost in colindat isi aminteste bucuria primului colindet primit in urma colindelor spuse, fetele oamenilor cand le apareai la poarta, bucuria cu care te intampinau, precum si emotia ca faceaii un lucru special.
Astazi, doar in unele zone ale tarii se mai tin aceste obiceiuri, insa noi cei care am trait stim cu adevarat ceea ce inseamna anii copilariei, traiti cu intensitate, traiti dupa traditiile celor batrani, care nu cunoasteau si nu au luat niciodata contact cu mediul online.
Nu exista comentarii. Spune-ti tu parerea!
